Actorul Vasile Butnaru

Preotul Vasile Ţepordei :

,,Basarabia este Martiră prin Numărul Mare de Martiri Crestini Sacrificati de Regimul Comunist.”

Anul 2004

ROMANIA, BUCURESTI, Liceul National ,,Nicolae Titulescu “

 

 

ROMANIA, Judetul Prahova, anul 2008)

BASARABIA MARTIRĂ

 

9 octombrie 2008. O zi splendidă de toamnă, o zi în care soarele prinde putere şi ne luminează sufletele, o zi când din pomul verde şi frumos mai cade o frunză şi încă una, formând pe jos un covor pufos şi foşnitor.

Ora 10,45 – Şcoala „Eroilor” Lipăneşti. Elevii se strâng, emoţionaţi, în cabinetul de istorie pentru a fi martori la un eveniment inedit din viaţa lor: povestea Basarabiei martire, a fraţilor noştri de peste Prut, spusă de actorul Vasile Butnaru de la Chişinău, Republica Moldova, o monodramă inspirată din versurile pline de tragism ale poetului basarabean Nicolae Dabija, membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova.

Basarabia – un pământ plâns pe furiş, spulberat de năprasnice vânturi, un pământ zadarnic visător. Un pământ cu oameni care au sperat, au plâns, au strigat în aceeaşi limbă ca a noastră – românească.

 

„În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge,

În aceeaşi limbă

Râde un pământ

Ci doar în limba ta

Durerea poţi s-o mângâi,

Iar bucuria

S-o preschimbi în cânt.

 

În limba ta

Ţi-e dor de mama

Şi vinul e mai fin

Şi prânzul e mai prânz,

Şi doar în limba ta

Te poţi opri din plâns.

 

Iar când nu poţi

Nici plânge şi nici râde,

Când nu poţi mângâia

Şi nici cânta,

Cu-al tău pământ

Cu cerul tău în faţă

Tu taci atunce

Tot în limba ta.”

(Grigore Vieru – În limba ta)

 

Istoria popoarelor este un lung şir de războaie. Într-un asemenea război, cel din 1806 – 1812, Basarabia a fost ocupată de Imperiul Ţarist. S-a dus o accentuată politică de desnaţionalizare a românilor basarabeni, de rusificare forţată şi colonizare cu populaţie slavă. Mişcarea naţională românească va urmări păstrarea limbii române (interzisă chiar şi în şcoală şi biserică) şi promovarea culturii române.

După o luptă de mai bine de 100 de ani, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării – reprezentantul populaţiei de dincolo de Prut – votează la Chişinău unirea Basarabiei cu România.

În 1940, statele vecine României încep să emită pretenţii teritoriale la adresa statului român. La 26 iunie 1940, U.R.S.S. trimite guvernului român un ultimatum privind cedarea către U.R.S.S. a Basarabiei şi Bucovinei de Nord. În Consiliul de Coroană se ia hotărârea cedării acestor teritorii, armata română nefiind pregătită pentru un război cu U.R.S.S..

În perioada 1940 – 1991 se duce aceeaşi politică de desnaţionalizare a românilor basarabeni. În condiţiile destrămării U.R.S.S., Basarabia şi-a proclamat independenţa în august 1991.

Pe muzica actorului şi cântăreţului Todor Gheorghe începe un spectacol extraordinar, inedit prin modul de prezentare, tragic prin interpretarea inegalabilă a actorului Vasile Butnaru.

Poetul Nicolae Dabija şi actorul Vasile Butnaru şi-au îngemănat talentul într-un spectacol, urmărit fără să clipească de elevii şi cadrele didactice ale şcolii, un spectacol ce a contribuit la trezirea conştiinţei naţionale a neamului românesc din ţară, o lecţie de adevărat şi sincer patriotism, un spectacol ce a exprimat durerea, suferinţa, lacrima românilor din Basarabia.

Felicitări poetului Nicolae Dabija pentru inspiraţia versurilor. Felicitări actorului Vasile Butnaru pentru monodrama „Basarabia martiră”.

 

Prof. Cecilia Stoica  . Şcoala „Eroilor” Lipăneşti

,,BASARABIA MARTIRA”.  ROMANIA . Orasul Ploiesti . Liceul National ,,Alexandru Ioan Cuza”.Anul 2008.

ROMANIA, PLOIESTI

(  Articol publicat in Revista ,,Axioma”  Nr 1   din anul 2009  )

A C  T O R U L

 

Motto: „Poţi ridica şcoli cu ziduri de cetate şi trimite mii de dulapuri de cărţi; ele vor fi numai simulatoare de cultură, dacă nu vine OMUL care să pună zidurile în slujba vieţii şi să facă să se ridice din foile uscate ale cărţilor forţa străbătătoare şi duhul viu.”

 

Vasile Voiculescu (poet, prozator şi dramaturg român)

 

 

Agenda culturală a judeţului Prahova şi îndeosebi a municipiului Ploieşti, prin tradiţie, oferă locuitorilor, evenimente importante dintr-un sistem valoric de referinţă clădit temeinic de-a lungul timpului.

În oraşul ale cărui începuturi sunt legate indestructibil de numele marelui voievod Mihai Viteazul, unde Caragiale şi Nichita sunt embleme ale identităţii culturale româneşti, evocarea marilor personalităţi, precum şi a unor momente semnificative ale istoriei noastre, este o preocupare constantă. Festivalul internaţional de poezie „Nichita Stănescu”, Universitatea populară de vară „Nicolae Iorga”, Geo Bogza – centenar, 90 de ani de la Marea Unire sunt acţiuni relevante prin conţinut, oferind şansa reîntâlnirii noastre cu academicieni, scriitori, artişti din Basarabia, Serbia şi Bucovina de Nord. Prezenţa mea în preajma acestor valori, a fost întotdeauna un privilegiu de a le cunoaşte preocupările, opiniile şi îndeosebi mesajul.

În aceste împrejurări l-am cunoscut pe Vasile Butnaru, actor venit de la Chişinău, care avea să-mi confirme pe parcursul acţiunilor derulate până la finele lunii octombrie, că şi-a asumat cu toată tăria fiinţei sale, statutul de adevărat purtător  al „Crucii Neamului Românesc din Basarabia”.

A fost interesant pentru noi să avem oaspete „Teatrul unui singur actor” şi să descoperim că în palmaresul acestuia se află cu prioritate absolută 12 monospectacole axate pe istoria, limba şi literatura română.

Suntem în sala de festivităţi a Cercului Militar din Ploieşti, linişte desăvârşită, Vasile Butnaru priveşte cu atenţie publicul, câteva clipe devine exploratorul care contemplă, investighează şi evaluează starea de spirit a celor prezenţi. Simte că va fi bine. A recitat dumnezeieşte „Basarabia martiră” pe versurile lui Nicolae Dabija.

Vedeam de aproape ochii actorului, mari, pătrunzători, nemişcaţi. Era în ei tristeţe nemărginită, era în ei împăcare, era în ei speranţă, era întrebare blândă. Mă privea pe mine, spectatorul. Dar nu mă vedea, vedea Basarabia, vedea neamul românesc, vedea flacăra românească, o flacără sacră ce trebuie menţinută vie.

Zile de august la Vălenii de Munte. Sala de conferinţe a Bibliotecii de la Complexul muzeal „Nicolae Iorga” găzduieşte personalităţi venite la Universitatea populară de vară. Din nou, în finalul acţiunii, se recită „Basarabia martiră”. Participanţii sunt captaţi şi captivaţi. Acest artist meticulos merge până la capăt, de la un paragraf la altul, de la tonul grav la cel tolerant şi blând spre ideea că asemeni prieteniei, solidarităţii şi iubirii, istoria poate avea un sens proiectiv.

Ploieşti, Sala „Auditorium” din Muzeul judeţean de istorie şi arheologie. Publicul este nerăbdător să-l asculte pe Vasile Butnaru. Aici recită „Regele Decebal”, creaţia Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Cu fiecare vers rostit, actorul are puterea nebănuită de a te face să trăieşti împreună cu el momentul istoric prezentat, să te facă contemporan cu eroul principal al poemului, ca şi cum ai trăi în lumi paralele.

Promovarea valorilor româneşti şi-a găsit în continuare lăcaş la Casa de Cultură Plopeni, la  Biblioteca judeţeană „Nicolae Iorga” ori la Casa de cultură  din localitatea Tomşani, dar spre bucuria mea periplul cel îndelung a fost  în unităţile de învăţământ preuniversitar, îndeosebi din Ploieşti. Vasile Butnaru a recitat pentru zeci şi sute de elevi din Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale”, Colegiul „Spiru Haret”, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Liceul „Alexandru Ioan Cuza”, Grupul Şcolar Administrativ şi de Servicii „Victor Slăvescu”, Grupul Şcolar de Servicii „Sfântul Apostol Andrei”, Grupul Şcolar Energetic „Elie Radu”, Grupul Şcolar „Toma Socolescu”, Grupul Şcolar de Industrie Uşoară, Şcoala „Candiano Popescu”, Şcoala „Nicolae Titulescu”, Şcoala „Florin Comişel”, Şcoala „Mihai Eminescu”, toate din Ploieşti. Dintre şcolile  vizitate în judeţ, menţionez doar câteva:  Şcoala din Lipăneşti, Şcoala din Corlăteşti şi Şcoala din Ariceştii Rahtivani.

Oriunde s-a aflat, recuzita scenică a fost simplă, sârma ghimpată, lumânarea, lanţul, ceramica, dar toate acestea aveau o încărcătură simbolică deosebită, o reprezentare metaforică bine percepută şi conştientizată de public în general şi de elevi, în special. Nu există senzaţie mai plăcută decât să descoperi că rostind versurile lui Nicolae Dabija, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, etc., mesajul trimis în eter, a fost ascultat cu atenţie profundă, indiferent de vârstă, a fost descifrat şi corect înţeles. Un licean, olimpic în ale învăţăturii, mărturiseşte cu lacrimi în ochi: „Doamne, uneori am avut senzaţia că-l privesc şi ascult pe HOREA, marele conducător al răscoalei de la 1784, rămas de-a pururi în istorie, alteori vocea şi fizionomia actorului au devenit christice …, a fost miraculos”. Cu certitudine pot spune că spectacolele sale au fost adevărate lecţii de devotament şi patriotism, lecţii atât de necesare astăzi educării tinerei generaţii. Pe bună dreptate, un coleg profesor a făcut remarca „El este actorul unic prin ceea ce promovează în această lume în care sentimentul patriotic este minimalizat.”

În fiecare şcoală vizitată, a fost o adevărată sărbătoare a gândului şi bunei cuviinţe.

Actorul are un timp al trăirii unor puternice sentimente patriotice, de iubire de ţară şi de neam şi un timp al mărturisirii unor nelinişti şi speranţe, care în scenă coincid, transformându-se în acea vibraţie emoţională care inundă publicul şi îl luminează.

Pentru Vasile Butnaru, scena este un spaţiu al libertăţii, al efervescenţei spirituale, al împlinirilor şi bucuriei de a comunica semenilor.

El este un călător care poartă cu naturaleţe un bagaj de erudiţie filosofico-religioasă, interpretativ-literară, psihologică şi chiar iniţiatică. Îi face plăcere    să-ţi spună frate când intră în dialog cu tine, să te bată uşor pe umăr când ideile coincid, iar când cineva nu are răbdare să-l cunoască cu adevărat, trăieşte intens dezamăgirea.

Creatorul i-a dăruit actorului o memorie de excepţie, îi dăruieşte permanent puterea şi forţa de a purta „Crucea neamului românesc din Basarabia”, indiferent de obstacolele care-i apar în demersul lui nobil. Să-i fie binecuvântată calea spre lumină şi adevăr, fiindcă talentele care au un crez asumat, au obligaţia să trăiască mult, spre desăvârşirea lui.

Mulţumim fratelui Vasile Butnaru pentru momentele înălţătoare dăruite nouă ploieştenilor, cei care le-am vizionat.

 

 

 

prof. Mioara Gheorghe,

Consilier Cultură, Culte

Ploieşti

,,BASARABIA MARTIRA” ROMANIA, Ploiesti, Colegiul National ,,Mihai Eminescu”. Anul 2008

Ziarul Prahova - Miercuri, 2 Aprilie 2008

Intitulat semnificativ si emotionant “Golgota Romaniei”, un moment inedit a fost gazduit, ieri, de Camera de Comert si Industrie, in organizarea Societatii Culturale “Ploiesti- Milenium III” si a Clubului Rotary. Actorul basarabean Vasile Butnaru a prezentat,in fata unui public numeros, format din profesori, ingineri, doctori in stiinta etc, un monolog cuprinzand versuri din creatia lui Mihai Eminescu. Manifestari similare- purtand nume la fel de pline de semnificatie: “Basarabia Martira”si “Un pamant numit Romania”- au mai avut loc in ultimele zile si vor continua in perioada urmatoare, ducand in atentia elevilor din liceele ploiestene toata incarcatura patriotica legata de recenta implinire a 90 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania. De altfel, prezenta talentatului actor este legata si de un alt moment sarbatoresc, cel al marcarii a 75 de ani de la nasterea poetului Nichita Stanescu.
Anemary Grigore

GAETA,PROVINCIA DI ROMA 2010 

<<<ROMA, ITALIA, anul 2010>>>

<<< Comunitatea Romanilor Basarabeni >>>

               Regatul   Spaniei. Comunitatea  Romanilor din Madrid